O scurtă lecţie de istorie ne duce în faţa monumentului ridicat pentru victimele comunismului, deţinuţi politici, majoritatea studenţi, cunoscut sub numele de Experimentul Piteşti.

Experimentul Piteşti sau Fenomenul Piteşti, descris de majoritatea ca "genocidul sufletelor", s-a realizat în Închisoarea Piteşti (fostul penitenciar din Piteşti), renumit pentru aşa-zisele încercări de "reeducare" prin tortură, efectuate sub autorizaţia autorităţilor comuniste în perioada anilor 1949-1952. Între aceşti ani, în România comunistă, a avut loc în închisoarea de la Piteşti (considerată de unii analişti ca alcătuind "laboratoarele diavolului") un fenomen de oroare cunoscut sub numele de "reeducare studenţească", constând, practic, în "spălarea creierului" şi "sinuciderea personalităţii" în care deţinuţii erau supuşi unor chinuri de neimaginat.

Teoria reeducării a fost inventată în URSS, dar România a fost singura ţară din estul Europei în care acest oribil concept a fost aplicat.

Acest experiment nu poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi şi torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a "reeduca total" deţinuţii politici. Scopul experimentului a fost lepădarea convingerilor şi ideilor politice şi religioase a deţinuţilor, şi, în cele din urmă alterarea personalităţii.

Procesul început după 6 decembrie 1949 a implicat pedepse psihologice (de obicei prin umilire) şi tortură fizică. Deţinuţii, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliţi să se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialităţile de dinaintea încarcerării.

Fazele reeducării:

1. "demascarea externă", toate victimele experimentului au fost iniţial trecute printr-un interogatoriu, în timpul căruia tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a revela detalii intime din viaţa personală a fiecăruia (acest proces fiind denumit "demascarea externă"). Aşadar, deţinuţii erau obligaţi să dezvăluie toate detaliile presupuse ascunse în interogatoriile precedente; cu speranţa că vor putea evita torturile, mulţi deţinuţi au "recunoscut" păcate imaginare.

2. "demascarea internă", a doua etapă, "demascarea internă", avea ca obiectiv dezvăluirea numelor celor care se purtau mai puţin brutal sau oarecum indulgent faţă de ei în detenţie.

3. "demascarea morală publică”, umilirea publică era de asemenea aplicată, de obicei în faza a treia ("demascarea morală publică"); deţinuţii erau siliţi să denunţe toate convingerile, ideile şi valorile personale, erau obligati să ponegrească cele mai dragi fiinţe şi valori: părinţi, soţie, prieteni, Dumnezeu.

4. trecerea deţinutului în rândul torţionarilor, când trebuia să-i "reeduce" pe alţii, începând cu cel mai bun prieten din puşcărie. Aceste "faze" erau însoţite de cele mai cumplite torturi, chinuri fizice groaznice.

Pe lângă violenţa fizică, deţinuţii supuşi "reeducării" erau obligaţi să facă diferite munci umilitoare pe timp îndelungat. Prost hrăniţi şi ţinuţi în condiţii degradante şi nesanitare, deţinuţii nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea din afara penitenciarului, şi erau forţaţi să-şi acopere ochii în rarele situaţii când ieşeau din celule. Tratamentul la care noii veniţi erau supuşi de către veteranii "reeducării" includea lovituri pentru a-i împiedica să adoarmă, erau obligaţi să mănânce la repezeală direct din farfurii lăsate pe podea cu mâinile ţinute la spate.

În penitenciarul Piteşti, au murit în urma torturilor la care au fost supuşi, aproximativ 101 deţinuţi. Închisoarea asigura şi o selecţie preliminară pentru lagărele de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Târgu Ocna, Râmnicu Sărat, Târgşor şi altele, unde echipe de foşti deţinuţi urmau să continue experimentul.

Transformarea în muzeu, un vis neîmplinit.

Penitenciarul Piteşti a fost desfiinţat în anul 1977. În prezent, închisoarea aflată în cartierul Nord, are trei proprietari. O parte a spaţiului a fost renovată şi a devenit sediul unei firme. O altă parte a închisorii şi anume curtea închisorii, a fost demolată si s-au construit blocuri de locuinţe. Aşadar s-a realizat, nu foarte departe de acest loc, un Memorial al durerii, pe care avem prilejul să-l vizităm şi sa păstrăm un moment de reculegere pentru victimele acestui experiment.

Resurse:

https://www.youtube.com/@MemorialulÎnchisoareaPitești/
http://www.experimentulpitesti.org
http://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Piteşti
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/tpopescu/docs/cap1.htm
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fenomenul-pite-ti
Memorialul Durerii - o istorie care nu se învaţă la şcoală (documentar TVR)
http://memorialul-durerii.blogspot.ro/

Pentru a "găsi" această geocutie virtuală:

Vizitează memorialul din Piteşti şi fă o poză în care să apari tu sau un obiect al tău precum şi zidul cu turnul de pază, fereastra cu gratii şi uşa ferecată.