Conacul boieresc a fost construit în sec. XVII, fie în anul 1648, fie în 1662, iar apoi a fost construită şi biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ şi zidurile de cărămidă şi piatră de rău, întărite pe colţ cu turnuri. În prezent, din vechiul conac au mai rămas doar beciurile boltite. 

Zidurile au fost executate din bolovani de râu în casete de cărămidă, specifice edificiilor din sec. XVII-XVIII. Zidăria este foarte îngrijit lucrată: bolovan de râu încadrat pe patru laturi de câte o cărămidă aşezată pe muchie, iar casetele dispuse în şiruri orizontale sunt separate între ele prin rânduri de una sau două cărămizi. Mortarul folosit la fundaţii este de foarte buna calitate, fapt care a constribuit la menţinerea zidurilor sub forma de ruină, deşi acestea au fost supuse intemperiilor şi degradărilor accidentale”.

Întregul complex a fost construit de boierul Mareş Băjescu, Ban al Craiovei şi una dintre figurile proeminente ale Ţării Româneşti din acea perioadă. Datarea monumetului este controversată, însă majoritatea surselor o plasează în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popeşti.

Fresca originală, realizare a lui Tudoran zugravul

O moştenire de seamă pe care membrii familiei Băjescu au lăsat-o urmaşilor lor a fost biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, cu splendida pictură realizată în stil bizantin între anii 1666 şi 1669 de către Tudoran zugravul, precursor al şcolii lui Pârvu Mutu. Pictura este frescă originală, cu scene frumoase şi valoroase, aşa cum numai acei zugravi din secolele trecute au reuşit să îmbine culorile cele mai intense şi să folosească cele mai bune materiale, existente în vremea aceea. Acest Tudoran zugravul a surprins în programul său iconografic foarte bogat şi impresionant teme care să provoace mişcarea inimii şi întoarcerea minţii privitorului, precum iadul şi Raiul sau întreg drumul Crucii Mântuitorului, iar chipurile tuturor sfinţilor radiază căldură, lumină şi pace, cum rar se mai pictează astăzi în bisericile noastre. Înconjurat de atâta frumuseţe, am simţit că s-ar fi coborât cu toţii din cer pentru a ne arăta că transfiguratele lor chipuri sunt doar o umbră a celor viitoare şi veşnice.

Tudoran zugravul este caracterizat, “prin tendinţa de laicizare şi prin vădita portretizare a personajelor din tabloul votiv. De asemenea, prezintă primul portret de meşter ce apare în pictura din Ţara Românească” (Vasile Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală Românească). Pictura include portrete ale lui Mihai Viteazul, Mareş Băjescu şi familia, un zodiac şi o horă tradiţională românească.

Alături de temele iconografice menţionate mai sus, se mai pot vedea în pronaos cele şapte sinoade ecumenice, dar şi alte scene deosebite, precum somnul lui Iisus şi arhidiaconul Roman.

Readusă la strălucirea de odinioară

Preotul Constantin Marinescu, paroh la biserica Adormirea Maicii Domnului, s-a născut chiar în satul Băjeşti. Prin eforturile sale a reuşit  obţină de la Ministerul Culturii şi Cultelor finanţarea necesară salvării de la degradare şi restaurării monumentului. Picturile au fost restaurate cu ajutorul echipei profesorului Viorel Grimalschi în perioada 1990-2000 iar între 2008 şi 2012 s-a lucrat la restaurarea şi consolidarea ruinelor curţilor fortificate ale complexului, mai precis zidul de incintă al bisericii şi ale curţii boiereşti, cu cele două turnuri – cel pătrat de pe latura sud-estica şi cel rotund de la nord-est.

Astfel, un important complex monumental argeşean a putut renaşte şi a intrat în circuitul turistic o comoară a culturii româneşti.

Ban al Craiovei, de origine munteană, fiul unor târgoveţi

"Mareş oroşanul din Câmpulung", Mareş Băjescu, fiul unui oarecare jupan Gheorghe, necustor (târgoveţ) din Câmpulung Muscel, este un exemplu spectaculos de promovare socială din sec al XVII-lea. Apropiat al puternicei familii a Cantacuzinilor, din casa cărora şi-a luat soţia, îşi construieşte o identitate boierească, luând numele de Băjescu de la moşia Băjeşti din Muscel, recent cumpărată, fiul de negustor reuşeşte, prin forţe proprii, fără să beneficieze de moşteniri, să se integreze în boierimea Ţării Româneşti şi chiar să ajungă în fruntea sfatului şi a divanului domnesc. A fost vistier, vornic şi ban al Craiovei (1661-1672) în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popeşti. Mareş Băjescu a fost singurul ban al Craiovei de origine munteană.

Poziţia nu avea să garanteze totuşi urmaşilor săi menţinerea printre marii boieri, chiar dacă Ilinca, fiica lui Mareş Băjescu, s-a măritat cu marele stolnic Pârvu Cantacuzino, iar ultimul urmaş din familia Băjescu a fost Iordache Băjescu, ispravnic de judeţ, care a fost spânzurat de Ştefan Racoviţă în anul 1764 la o poartă a Bucureştilor.

Bibliografie:

• Ziarul Lumina - Pictura care a schimbat satul Băjeşti
• 100% Construct - Curtile fortificate de la Bajesti readuse la stralucirea originala
• Filip-Lucian Iorga - Strămoşi pe alese: Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române
• Ziarul Adevărul - Ansamblul Mareş Băjescu, o bucată de istorie readusă la viaţă

tnhen va mvq

gaura in zid