Situat pe Calea Griviţei, nr. 137, Cinema Dacia este o clădire interbelică, inaugurată în anul 1930. Pe vremea aia, cinematograful se numea Marconi, după inventatorul italian al telegrafiei fără fir. Odată cu instaurarea regimului comunist, numele i s-a schimbat în Alexandru Popov, pentru ca pe vremea lui Nicolae Ceauşescu să fie redenumit Dacia.
Atribuita arhitectului Constantin Cănănău - descendentul unei ilustre familii boieresti din Moldova - si construita in stilul Art Deco, cladirea cindva curtata de bucuresteni spune astazi trecatorului intrigat o istorie cum sunt mii in Bucurestiul postdecembrist: istoria unui abandon mai mult sau mai putin programat, dar cu efecte devastatoare sigure asupra patrimoniului.
Patronat din 1948 de Romania Film, cinematograful plin de spectatori odinioara a fost retrocedat in 2006 mostenitorilor de drept ai fostilor proprietari si, din cite se poate constata astazi, abandonat.
Altfel spus, dupa un scenariu devenit practica curenta, o cladire – fie ea clasata, adica comportind un set de obligatii de restaurare si intretinere din partea proprietarilor – este lasata intr-o paragina deliberata, astfel incit, intr-o buna zi, sa cada, eventual „ajutata” si sa se poata folosi terenul de sub ea. Intr-o zona in care, evident, terenul este scump.
Din vechea clădire nu a mai rămas decât o ruină, în care se mai aciuează, din când în când, drogaţii, dovada făcând-o seringile de pe jos.