O scurtă lecţie de istorie ne duce în faţa monumentului ridicat pentru victimele comunismului, deținuți politici, majoritatea studenţi, cunoscut sub numele de Experimentul Pitești.

Experimentul Piteşti sau Fenomenul Pitești, descris de majoritatea ca "genocidul sufletelor", s-a realizat în Închisoarea Pitești (fostul penitenciar din Pitești), renumit pentru așa-zisele încercări de "reeducare" prin tortură, efectuate sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952. Între aceşti ani, în România comunistă, a avut loc în închisoarea de la Piteşti (considerată de unii analişti ca alcătuind "laboratoarele diavolului") un fenomen de oroare cunoscut sub numele de "reeducare studenţească", constând, practic, în "spălarea creierului" şi "sinuciderea personalităţii" în care deţinuţii erau supuşi unor chinuri de neimaginat.

Teoria reeducării a fost inventată în URSS, dar România a fost singura ţară din estul Europei în care acest oribil concept a fost aplicat.

Acest experiment nu poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi și torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a "reeduca total" deținuții politici. Scopul experimentului a fost lepădarea convingerilor și ideilor politice și religioase a deținuților, și, în cele din urmă alterarea personalității.

Procesul început după 6 decembrie 1949 a implicat pedepse psihologice (de obicei prin umilire) și tortură fizică. Deținuții, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliți să se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitățile de dinaintea încarcerării.

Fazele reeducării:

1. "demascarea externă", toate victimele experimentului au fost inițial trecute printr-un interogatoriu, în timpul căruia tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a revela detalii intime din viața personală a fiecăruia (acest proces fiind denumit "demascarea externă"). Așadar, deținuții erau obligați să dezvăluie toate detaliile presupuse ascunse în interogatoriile precedente; cu speranța că vor putea evita torturile, mulți deținuți au "recunoscut" păcate imaginare.
   
   
2. "demascarea internă", a doua etapă, "demascarea internă", avea ca obiectiv dezvăluirea numelor celor care se purtau mai puțin brutal sau oarecum indulgent față de ei în detenție.
   
   
3. "demascarea morală publică”, umilirea publică era de asemenea aplicată, de obicei în faza a treia ("demascarea morală publică"); deținuții erau siliți să denunțe toate convingerile, ideile și valorile personale, erau obligati să ponegrească cele mai dragi fiinţe şi valori: părinţi, soţie, prieteni, Dumnezeu.
   
   
4. trecerea deţinutului în rândul torţionarilor, când trebuia să-i "reeduce" pe alţii, începând cu cel mai bun prieten din puşcărie. Aceste "faze" erau însoţite de cele mai cumplite torturi, chinuri fizice groaznice.

Pe lângă violența fizică, deținuții supuși "reeducării" erau obligați să facă diferite munci umilitoare pe timp îndelungat. Prost hrăniți și ținuți în condiții degradante și nesanitare, deținuții nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea din afara penitenciarului, și erau forțați să-și acopere ochii în rarele situații când ieșeau din celule. Tratamentul la care noii veniți erau supuși de către veteranii "reeducării" includea lovituri pentru a-i împiedica să adoarmă, erau obligați să mănânce la repezeală direct din farfurii lăsate pe podea cu mâinile ținute la spate.

În penitenciarul Pitești, au murit în urma torturilor la care au fost supuși, aproximativ 101 deţinuţi. Închisoarea asigura și o selecție preliminară pentru lagărele de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Târgu Ocna, Râmnicu Sărat, Târgșor și altele, unde echipe de foști deținuți urmau să continue experimentul.

Transformarea în muzeu, un vis neîmplinit.

Penitenciarul Piteşti a fost desfiinţat în anul 1977. În prezent, închisoarea aflată în cartierul Nord, are trei proprietari. O parte a spaţiului a fost renovată şi a devenit sediul unei firme. O altă parte a închisorii şi anume curtea închisorii, a fost demolată si s-au construit blocuri de locuinţe. Aşadar s-a realizat, nu foarte departe de acest loc, un Memorial al durerii, pe care avem prilejul să-l vizităm şi sa păstrăm un moment de reculegere pentru victimele acestui experiment.

Detalii:
http://www.experimentulpitesti.org
http://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Piteşti
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/tpopescu/docs/cap1.htm
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fenomenul-pite-ti
Memorialul Durerii - o istorie care nu se învaţă la şcoală (documentar TVR)
http://memorialul-durerii.blogspot.ro/