World's biggest free geocaching network
Geopaths - matching lots of geocaches
Full statistics, GPX's, all for free!
Mail notifications about new caches and logs
100% geocaching posibilities for free
Trebuie să fii autentificat pentru a acţiona asupra acestei geocutii.
Traditională
difficulty terrain
stats
Show cache statistics
[LALEA6] Mănăstirea Sf. Ioan Antoneşti - OR01CA
Proprietar: andrixnet
compass
N 45° 18.363' E 24° 39.651' N 45° 18' 21.78'' E 24° 39' 39.06'' N 45.30605°  E 24.66085° 
altitude Altitudine: 613 m
location Zonă: România > Sud - Muntenia
type Tip geocutie: Traditională
size Mărime: Micro
status Stare: Gata să fie găsită
hidden Data ascunderii: 2017-09-10
creation-date Data creării: 2018-01-10
published-date Date published: 2018-01-10
last-mod Ultima modificare: 2018-04-21
găsit 0x găsit
negăsită 0x negăsită
Comentariu 1 Comentarii
watchers 0 utilizatori care urmăresc această geocutie
visits 208 vizitatori
votes 0 x votat
score Apreciată ca: -
attributes Atribute

Parcare în apropiere  Geocutia poate fi găsită la orice oră  Fii discret în timp ce cauţi  Fixată cu magnet  Hai la căutat împreună cu copiii 

Citeşte articolul despre atributele Opencaching. link
description Descriere RO
Chilii

Chilii

Mănăstirea de maici sf. Ioan Botezătorul-Antoneşti din Corbeni, a fost iniţial biserică, iar în 1995 a devenit mănăstire. Lucrările la această mănăstire au început prin anii '40, pe un teren donat de Gheorghe Erbaşu, şi o bună bucata de timp a fost staul pentru oile localnicilor.

După anul 1989, la iniţiativa ÎPS Arhiepiscop Calinic au început din nou lucrările de reconstrucţie, care au fost finalizate în 2004, împreună cu un corp de chilii la baza căruia s-a amenajat paraclisul închinat Sfântului şi Dreptului Iov, mănăstirea fiind sfinţită în data de 24 iunie, în ziua de cinstire a Naşterii Sf Ioan Botezatorul.

Mănăstirea este situată în vârful unui deal ce oferă o privelişte minunată asupra satului Corbeni şi ale împrejurimilor acestuia, ea fiind îngrijită de două măicuţe.

Numele "Antoneşti" ataşat mănăstirii se datorează Mareşalului Antonescu, întemeietorul lăcaşului.

Puţini sunt cei care ştiu că acest loc a fost construit în anii '40 la ordinul Mareşalului Antonescu. 

Case, asemeni conacelor boiereşi, sunt construite în stil românesc. Se vede un turn cu o boltă sub care a ţinut o cuvântare însuşi Mareşalul Antonescu, vorbind locuitorilor despre patriotism. Oamenii locului îi zic "Arcul de Triumf". La capătul drumului pietruit, la ieşirea din sat, se ridică, semeaţă, o biserică nouă. În lăcaşul de cult, refăcut după un abandon de peste jumătate de secol, este pictată familia lui Gheorghe Erbaşu, cel care a donat terenul în acest scop, rudă cu cu omul de afaceri Erbaşu din Bucureşti.

Pe un alt perete al bisericii mănăstirii este zugrăvit PS Calinic stând înclinat la picioarele Mântuitorului Isus Hristos.

Frescă - familia Erbaşu

Frescă - familia Erbaşu

Frescă - ÎPS Calinic

Frescă - ÎPS Calinic


În 1942 o viitură uriaşă a măturat o localitatea întreagă de pe Valea Argeşului. Pe ruinele rămase, Mareşalul Antonescu a ridicat cel mai modern sat din România acelor vremuri.

Potopul din 1941

Aşa cum reiese din Arhivele Naţionale ale Statului şi din istoria locului, descrisă de Centrul Cultural Piteşti, în luna iulie a anului 1941 un adevărat potop s-a abătut asupra locuitorilor din Valea Superioară a Argeşului. Lemnele exploatării CAPS de pe apa Argeşului au format un zăgaz natural în apropiere de comuna Aref. Puhoaiele au măturat totul în cale: vatra satului Căpăţâneni, aparţinând de comuna Corbeni, a fost distrusă aproape în întregime. Podurile, liniile de telefon, 22 de kilometri de cale ferată şi şoseaua au fost spulberate de furia apelor şi de stâncile desprinse din munte.

Aflând despre urgia care s-a abătut asupra locuitorilor, conducătorul statului de la acel moment, Mareşalul Ion Antonescu, a trimis la locul dezastrului mai multe oficialităţi, în frunte cu vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu. Acesta a făcut demersurile necesare pentru aprobarea şi obţinerea creditelor şi a materialelor pentru construcţia unui sat model. Localitatea urma să aibă un palat administrativ, care să adăpostească o percepţie, o bancă şi o cooperativă sătească, o casă pentru Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale, un dispensar dar şi o maternitate. În proiect, mai era o cantină de copii şi o secţie pentru băile populare, precum şi un alt local pentru un cămin cultural, prevăzut cu o sală de spectacole, sală pentru bibliotecă şi o grădiniţă de copii, o piaţă de legume. Urmau să mai fie construite o piaţă publică centrală cu acces la gara de cale ferată, o şcoală primară şi o şcoală horticolă a satului. Şi un han pentru călători figura în proiectul ambiţios al Mareşalului, care cuprindea şi un parc de agrement cu stadion sportiv. Accesul era prevăzut a se face pe un drum nou, care să ducă din şoseaua principală spre noua aşezare, iar cartierele trebuiau delimitate cu străzi pavate cu piatră şi prevăzute cu trotuare cu borduri de granit, ca în zonele rezidenţiale din zilele noastre. Trebuia să se construiască chiar şi o staţie de pompieri, situată aproape atât de noul sat model, cât şi de vechiul sat Corbeni. În plus, planul mai prevedea un dig de beton pentru apărarea malului râului Argeş în dreptul podului nou şi al staţiei de cale ferată. Satul a fost prevăzut cu 39 de loturi, de 2.000 de metri pătraţi, fiecare cuprinzând câte o casă tip, o curte de acareturi cu grajdurile şi coteţele respective, o fântână, o grădină de pomi fructiferi şi o grădină de zarzavat. În privinţa bisericilor, s-a prevăzut ca ambele lăcaşe existente în comuna Corbeni, declarate monumente istorice, să fie restaurate şi renovate. Au fost aprobate, apoi, şi fondurile necesare, în regim de urgenţă. Ministerul de Interne a dat 2,5 milioane de lei, o sumă imensă pentru acele vremuri, când războiul bătea la uşă şi era nevoie de bani pentru Armată. În plus, Ministerul Apărării a aprobat 15 vagoane cu ciment, trei vagoane cu fier, un vagon cu cuie, 1.000 de cazmale, sape şi cuţitoaie, două betoniere şi mai multe roabe şi forje de companie, ce au fost trimise de la depozitul de materiale Găeşti. Prefectura Argeş s-a ocupat de realizarea şantierului şi de organizarea acestuia, din bani proprii.

Prizonierii a fost plătiţi pentru muncă

Pentru a pune în mişcare ambiţiosul proiect, s-a decis înfiinţarea la Corbeni a unui lagăr de prizonieri. Astfel, 800 de sovietici capturaţi la bătălia de la Odessa au fost mutaţi acolo şi, pe baza unui contract semnat de conducătorii lagărului cu primăria comunei, aceştia au fost scoşi la munca de reconstrucţie a satului.

Marele Stat Major arăta, într-un document, şi condiţiile în care se va face angajarea prizonierilor: 150 lei/zi salahorul şi 200 lei/zi meseriaşul, inclusiv hrana, cazarea şi asistenţa sanitară. Vesela pentru prizonieri şi preparatul hranei cădeau tot în sarcina Prefecturii, care trebuia să asigure cazarea şi lucrul separat de populaţia civilă.

Case personalizate

Arhitectul Richard Bordenache a fost însărcinat cu executarea planurilor de sistematizare şi de construcţie a satului model. El a propus trei-patru tipuri de case, în stil românesc, din care viitorii proprietari puteau să aleagă. Fiecare locuinţă, pe lângă număr, era identificată după o pictură sau un basorelief: "Casa cu păun", "Casa cu floarea-soarelui", "Casa cu cloşcă", "Casa cu cerb", "Casa cu cocoş". Lucrările de construcţie au început în forţă pe 15 mai 1942, când Mareşalul Ion Antonescu a făcut o inspecţie amănunţită pe şantier. Pe 4 august, după o nouă vizită la Curtea de Argeş a lui Antonescu, s-a decis şi electrificarea regiunii Curtea de Argeş – Corbeni şi au fost aprobate fondurile necesare pentru construcţia unei uzine hidroelectrice pe râul Argeş.

Istoria uitată a unei aşezări

Pe 17 octombrie 1943 au fost inaugurate, oficial, primele construcţii, printre participanţii la eveniment numărându-se miniştri şi personalităţi din Bucureşti, alături de preşedinta Consiliului de Patronaj, Maria Antonescu, soţia Mareşalului Ion Antonescu.

Prizonierii ruşi au ridicat o aşezare model, o minune a acelor vremuri: 11 vile, reţea electrică în toată aşezarea, un spital cum puteai găsi doar în Germania. În vile s-au mutat cei ale căror case fuseseră distruse de ape, măsura considerată drept despăgubire dată de guvernul acelui timp. După numele ctitorului şi în cinstea acestuia, satului-model i s-a spus Antoneşti, deşi numele oficial este de Poenari. În 1944 s-a încercat construcţia hanului turistic şi a căminului cultural, dar lucrările au fost oprite fiindcă frontul se apropia de ţară şi era nevoie de bani şi oameni în alte scopuri. Gândindu-se că acest lucru ar putea strica planurile construirii satului, Prefectul de Argeş a decis ca tot ce se ridicase deja să treacă în patrimoniul Prefecturii.

Pe 23 august, însă, Mareşalul a fost arestat şi trimis în URSS. Doi ani mai târziu, el a fost executat în fortul Jilava, iar proiectul satului model pe care îl imaginase pentru Antoneşti a devenit o amintire.

În Corbeni, însă, mai dăinuie şi astăzi câteva din clădirile ridicate în anii ‘40. Casele au fost cumpărate de foştii chiriaşi, medici, profesori, funcţionari. Unii au început să facă demersuri pentru a scrie şi a populariza fascinanta istorie a satului, încercând să transforme zona într-o rezervaţie de arhitectură rurală românească.

Sursa: www.evz.ro

Pictures
Cladire chilii
Frescă - familia Erbaşu
Frescă - ÎPS Calinic
Însemnări în jurnal: găsit 0x negăsită 0x Comentariu 1x Toate însemnările