În deşertul Peninsulei Anatolia, în vechea provincie a Capadociei, într-o zonă aridă şi destul de accidentată a Turciei, există un număr însemnat de biserici şi mănăstiri săpate în stâncă. Cu toţii le cunoaştem din ghidurile turistice care te îmbie din vitrinele agenţiilor de turism. Ceea ce nu ştim e faptul că şi în România există astfel de construcţii de o frumuseţe uimitoare, dar care din păcate nu îşi aşteptă nu vizitatorii, ci sfârşitul.

Monument istoric de importanţă naţională

La aproximativ 50 de kilometri de Piteşti şi 170 km de Bucureşti, într-una dintre cele mai frumoase comune din Argeş – Corbi, mai precis în satul Jgheaburi, se află o adevărată minune a artei într-o simbioză specială cu natura. Ansamblul parţial rupestru este datat din secolul al XIV-lea (1512), când a fost reînfiinţat în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512 - 1521). La 23 iunie 1512, monahia Magdalina – în mirenie Mușa, fiică și soție de boier, proprietară ereditară a moșiei de la Corbi, (re)înființează Mânăstirea de la Corbii de Piatră. Sfântul lăcaș a primit hramul ”Adormirea Maicii Domnului” și a fost închinată domnitorului Neagoe Basarab. Astfel, locașul capătă încă de la (re)înființare statutul de mănăstire domnească. Această atestare nu reprezintă şi înfiinţarea mănăstirii. Există mărturii certe conform cărora locaşul ar fi existat şi înainte de această dată.

Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detașabil de la anul 1761.

Sus, pe podişul numit de localnici Plaiul de Mijloc s-au găsit urmele unei dave, o aşezare ce poate fi Geridava - legendara cetate antică, şi se prespune că grota a fost folosită de sacerdoţii daci.

Diaconul Paul de Alep, care în 1658, îl însoţeşte pe patriarhul Macarie al Antiohiei în Ţara Românească, vizitează şi biserica din piatră de la Corbi despre care spune că este "o biserică mică dar foarte frumoasă în care se mai pot încă vedea pe pereţi urmele vechii zugrăveli şi care a fost redeschisă în urma viziunii pe care a avut-o un eremit sfânt".

În anul 1882 în timpul slujbei de Înviere peretele vestic al naosului s-a surpat, nerănind pe nimeni, iar credincioşii, în vara aceluiaşi an, au adus nişte meşteri italieni cioplitori în piatră de la Albeştii de Argeş, care au cioplit din stânca surpată nişte cărămizi imense, ca de cetate, cu care au reconstruit peretele surpat.

Unicat în România: două altare la aceeaşi biserică

Biserica rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată în peretele masiv de stâncă (gresie), înalt de circa 30 m şi lung de 14,5 m.Inițial, biserica avea 2 altare pe un singur naos, caracteristică prin care biserica rupestră este unică în România.

Posibilitatea avansată de unii cum că unul dintre altare ar fi fost catolic este pură fantezie. Ambele altare au fost ortodoxe fiind realizate în cea mai pură tradiție bizantină. Biserica se înrudește tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia, arhitectura bisericuței derivând tipologic din bisericile sală, cu două altare, dedicate unui hram dublu, caracteristici ale lumii bizantine din sec. X. Există voci între specialişti care plasează săparea acestui locaş chiar în vremea persecuţiilor împotriva creştinilor. Argumentul lor ar fi intrarea minusculă în biserică (sub 1 metru înălţime), care ar fi fost perfect adaptată acelor vremuri şi uşor de camuflat. 

Cea mai veche pictură din Ţara Românească

Dincolo de frumuseţea sălbatică a micului lăcaş săpat în rocă, de particularităţile interiorului şi pitorescul exteriorului, te izbesc rămăşiţele zugrăvelii care a împodobit timp de secole pereţii invadaţi acum de infiltraţii şi mucegaiuri. Despre picturile rupestre de la Corbii de Piatră, specialiştii afirmă că sunt executate în cea mai pură tradiţie bizantină, realizarea lor fiind plasată în secolul al XIV-lea sau chiar mai devreme. Schitul are cea mai veche pictură din Ţara Românească (început de secol XIV). Frescele din biserică sunt originale, iar unii istorici ai artei consideră că ele au servit drept model pentru cele de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, realizate cu un secol mai târziu.

Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, însoţite în exclusivitate de inscripţii greceşti, coroborate cu ştirile documentare, permit datarea cu certitudine a ansamblului la începutul secolului al XIV-lea. Ansamblul rupestru de la Corbii de Piatră constituie dovada concretă a existenţei unor nuclee monastice de tip anahoretic în Ţara Românească încă înainte de organizarea bisericii muntene din secolul al XIV-lea.

Mănăstirea-unicat este ignorată de către prea birocraţii şi nepăsătorii oficiali din Ministerul Culturii. Şi asta în condiţiile în care peste 80% din pictura interioară este afectată, iar fără un proiect care să înceapă cât mai repede, această mănăstire-minune riscă să ajungă o ruină.

Pictura abia se mai vede însă. Fresca este, din păcate, deteriorată în cea mai mare masură, din cauza unor microorganisme şi nu s-a găsit pâna acum o soluţie de conservare şi refacere.

Din păcate, Institutul Naţional al Patrimoniului a avut alte priorităţi. Autoritaţile locale n-au bani, nici nu scriu proiecte pentru fonduri europene.

Un alt aspect important, pe care marea majoritate a persoanelor neavizate îl trece cu vederea, este reprezentat de pierderea unui element principal al ansamblului monumental, respectiv bisericuţa de lemn, datată în secolul al XIX-lea, şi care este situată la mai puţin de 10 metri de intrarea în schitul rupestru. Această structură se află în prag de colaps, pe fondul slăbirii suporţilor care asigură rezistenţa, bârnele din lemn fiind afectate direct de diferenţele de temperatură precum şi de umezeală. În cursul anului 2012 s-a constatat înclinarea acesteia spre vest. Totodată, perforarea învelitorii din şiţă permite pătrunderea precipitaţiilor direct prin tavan, contribuind la degradarea accelerată.

Răspunsul pe care îl primeşti din partea feţelor bisericeşti ce ar trebui să administreze aceste locuri denotă indiferenţă, lipsa managementului şi a sumelor necesare consolidării şi conservării părţilor componente ale ansamblului monumental. Se invocă oficial un motiv celebru: „lipsa acută de fonduri”! Însă, în contradicţie cu cele afirmate, au fost găsite resursele materiale care să asigure achiziţia unui teren, precum şi construirea, la mai puţin de 60 de metri de schit, a unui imobil tip vilă, care funcţionează ca paraclis şi chilii pentru cei doi călugări care deservesc activitatea liturgică a lăcaşului monahal. Lăudabilă iniţiativă, dar în câţiva ani ar putea rămâne doar cu atât!

Pentru a găsi geocutia trebuie să urci pe platoul de deasupra mănăstirii.

vager pbcnpv

intre copaci