World's biggest free geocaching network
Geopaths - matching lots of geocaches
Full statistics, GPX's, all for free!
Mail notifications about new caches and logs
100% geocaching posibilities for free
Trebuie să fii autentificat pentru a acţiona asupra acestei geocutii.
stats
Show cache statistics
[LALEA5] Biserica Sfântul Ioan Valahul - OR0194
Proprietar: andrixnet
N 44° 50.342' E 24° 53.015' N 44° 50' 20.52'' E 24° 53' 0.90'' N 44.83903°  E 24.88358° 
Altitudine: 293 m
 Zonă: România > Sud - Muntenia
Tip geocutie: Tradiţională
Mărime: Micro
Stare: Ready for Search
Data ascunderii: 2017-03-12
Data creării: 2017-03-12
Date published: 2017-03-12
Ultima modificare: 2017-04-22
0x găsit
0x negăsită
1 Comentarii
watchers 0 utilizatori care urmăresc această geocutie
417 vizitatori
0 x votat
Apreciată ca: -
Atribute

Atenţie, pericol!  Parcare în apropiere  Geocutia poate fi găsită la orice oră  Geocutie la minut  Fii discret în timp ce cauţi 

Citeşte articolul despre atributele Opencaching.
Descriere RO

Sfântul nou mucenic Ioan Valahul a trăit în Ţara Românească, în vremea domnitorilor Matei Basarab şi Mihail Radu (cunoscut şi sub numele de Mihnea al III-lea). Suferă martiriul pentru nelepădarea de credinţa drept măritoare creştin ortodoxă în anul 1662, la data de 12 mai, atunci când se săvârşeşte şi pomenirea sa în calendarul bisericesc. 

Viaţa

Acest sfânt mucenic a fost din Ţara Românească, născut din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab. La câţiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (+ 1654), a venit la domnie în această ţară Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne mai putând prididi cu plata haraciului şi a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii ţărilor creştine din jur şi să scape ţara sa de sub robia turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci şi de tătari, care au biruit pe Mihnea şi au făcut, ca şi alte dăţi, prăpăd şi pustiire mare în biata ţară, arzând, prădând şi omorând, iar la ieşirea din ţară au luat cu ei şi o mare mulţime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre.

Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinţii lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Pe deasupra, era voinic şi chipeş; frumuseţea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. "Sunt stapanul tau, te-am cumparat cu aur si fac cu tine ce vreau!". "Ba - raspunde tanarul - stapanul meu este Hristos, Care m-a cumparat cu sangele Lui si face cu mine ce trebuie!Tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi în vălmăşeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou şi dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în faţa vizirului să-l judece, şi acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi.

Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic şi bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându-l preafrumos la înfăţişare, s-a aprins de drăcească poftă pentru el, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif cel preafrumos şi înţelept. Dorindu-l cu înfocare, a încercat la început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan. Dar el s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi Dalile şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor lui şi în curăţia trupească. Iar ea văzând că nimic nu izbuteşte, s-a înfuriat şi l-a dat eparhului (mai-marelui cetăţii), ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta l-a azvârlit în temniţă, supunându-l la înfricoşătoare chinuri; femeia venea zilnic la temniţă, încercând necurmat să-l înduplece pe Ioan să-i facă voia, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră fărădelegile ei, vor face ameninţările şi chinurile. Dar viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit nici de grozăvia chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăţie şi cu ajutor de sus, rămânând până la sfârşit, ca un tare diamant, neclintit în credinţa creştină.

Martiriul

Văzând, aşadar, femeia şi prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Şi scoţându-l din temniţă, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesténi (adică piaţa marelui bazar al neguţătorilor); aici i-au pus gâtul în ştreang şi l-au înălţat în spânzurătoare, omorându-l, în ziua de 12 ale lunii mai, într-o vineri înainte de Înălţarea Domnului, din anul mântuirii 1662.

Aşa a trecut către veşnicele locaşuri tânărul mucenic român Ioan, în primăvara vieţii sale, când avea numai 17 sau 18 ani. Trupul său feciorelnic va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creştini cucernici în vreun loc din jurul Istanbulului, unde numai Dumnezeu şi sfântul însuşi ştie. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieţi a aşternut-o în scris marele învăţat grec Ioan Cariofil din Istanbul, care a trăit pe vremea sfântului, fiind martor al pătimirilor lui.

Un învăţat dascăl al marii şcoli a Patriarhiei ecumenice, Ioan Cariofil, care a trăit o vreme şi la Bucureşti, la Curtea lui Constantin Vodă Brâncoveanu, i-a alcătuit viaţa, pe scurt, în greceşte. Ea a fost tipărită apoi la Veneţia în 1799, tot în greceşte de către un mare aghiograf, Nicodim Aghioritul (retipărită la Atena în 1856). Această viaţă a fost tradusă şi în româneşte, îndata după tipărirea ei, fiind cunoscute mai multe manuscrise din secolul al XIX-lea. S-a tipărit pentru prima dată în româneşte în anul 1801, la Bucureşti, împreuna cu slujba Sfântului Dimitrie Basarabov. Noul mucenic a fost menţionat apoi în Mineiul grecesc pe luna mai, tipărit la Constantinopol în 1843 şi în Mineile româneşti, începând cu ediţia de la Mănăstirea Neamţ din 1846. Aşa a ajuns cunoscută viaţa şi mai ales pătimirea tânărului mucenic Ioan Valahul sau Românul.

Cinstit de credincioşi de neam grec, dar şi de români, în anul 1950 Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca acest nou mucenic al lui Hristos să fie cinstit în întreaga Biserică Ortodoxă Română. Generalizarea solemnă a cultului său alături de al unor sfinţi cu moaşte aflate în ţara noastră a avut loc în octombrie 1955.

 

 

Puncte suplimentare
Simbol Tip Coordonate Descriere
Loc interesant N 44° 50.380'
E 24° 53.012'
Drum de acces
Indiciu

fho oenq, fho orgba

A|B|C|D|E|F|G|H|I|J|K|L|M
N|O|P|Q|R|S|T|U|V|W|X|Y|Z
Decodează
Pictures
Biserica Sfântul Ioan Valahul
Însemnări în jurnal: găsit 0x negăsită 0x Comentariu 1x Toate însemnările