În 1752 este construită Bi­serica Sf. Voievozi a fostului Schit Meculeşti din Găvana (str. Dobrogeanu Gherea, 91). E cti­toria boierilor Pîrvu şi Şerban Le­res­cu, iar în 1845 e pictată pe cheltuiala Ma­riei Pleşoianu şi a Elenei Slu­gereasa. Este păstră­toarea unor icoane valoroase, dintre care două de la sfîrşitul seco­lului XVI.

În extremitatea nordică a municipiului Piteşti, pe vatra (fostului sat Meculeşti, component al comunei Găvana, lângă vechiul drum de olac spre Râmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş, unde poştalioanele îşi schimbau caii, iar călătorii se odihneau într-un vestit han, boierii din străvechiul neam al Lereştilor au înălţat un locaş de cult, „la leat 1752, spre veşnica lor pomenire".

Biserica «Sfinţii Voievozi», străjuită de puţinii brazi din jur, a rămas o tristă mărturie în mijlocul unui cimitir în care zac, sub lespezi de piatră, amintirile celor care îşi temeiniciseră viaţa în lunca Argeşului şi ale căror case au fost ele însele îngropate în molozul platformei Combinatului de industrializare a lemnului, amplasament ucigător al speranţei în dăinuirea veşnică a satului Meculeşti.

Memoria trainică a textului dăltuit în pisania de formă rectangulară fixată deasupra portalului evocă scopul şi pe truditorii dintru început ai sfântului locaş: „Cu vriarea Tatălui şi cu ajutori Fiiului şi / cu îndemnaria priasfintului D(u)hu, ridicatu/s-au ace(astă) bise(ri)că din temelie întru / hramu marilor voivozi Mihailă şi Gavri/ilu, în zile(le) pre(a)luminatului domnii Ion Gli/gorie Ghica voevodu, de dum(ea)lor boiar(i) de / bun ne(a)m Lereşti(i), ctitori: jup(an)u Părvul, şi jupaniţa eg(o), Marica, sterpi de co(co)ni i braţ eg(o), Şerban, Păou/na i braţ eg(o) Dumitru, Mărita s(î)nu Măcariia monah, / Zmăranda simt Pîrvu, Ne(a)cşa sinii Buzinca vel comis, / ca să <să> pomene(a)scă la sf(î)nta biser(i)că în veci; 7260. ".[1751-1752].

Aparţinând tipologic bisericilor „ctitorii de sat" din secolul al XVIII-lea cu plan triconc, Biserica Meculeşti prezintă o compartimentare formată dintr-un altar cu proscomidiar şi diaconicon, un naos prevăzut cu abside laterale, un pronaos de formă pătrată şi un pridvor adăugat.

Altarul, de plan semicilindric, atât în interior cât şi în exterior este prevăzut cu spaţii amenajate în nişe. Altarul se separă de naos printr-un iconostas de lemn a cărui compoziţie compactă este formată din cinci registre de casetoane pătrate, în care sunt dispuse icoanele prăznicare, reprezentări de apostoli, prooroci şi sfinţi. în partea superioară, «Crucea Răstignirii» este încadrată de molenii.

Naosul este acoperit cu o calotă ce maschează tamburul şi calota turlei iniţiale, care a fost dărâmată, probabil, în cursul seismului din anul 1838. Naosul amplifică spaţiul interior al bisericii prin absidele laterale aplatizate şi cu „traveele secundare ale planului sârbesc din vechime", precum remarca arh. Ghika-Budeşti. Naosul se desparte de pronaos prin trei arcade în acoladă unite cu tiranţi de lemn şi susţinute pe coloane cu căpiţele masive, cvasicubice, accesul fiind posibil pe sub arcada centrală.

Pronaosul prezintă o boltire în calotă sprijinită pe pandantivi şi arcade, pereţii masivi fiind penetraţi de ferestre foarte înguste spre exterior şi evazate, către interior. O scară de acces spre clopotniţă a fost practicată în peretele nordic.

Împodobirea Bisericii Meculeşti cu splendidul veşmânt de culoare al picturilor murale, la aproape un secol de la zidirea locaşului de cult, se datorează unor pioase comanditare, menţionate în pisania pictată în pronaos, pe un rotul de sub macheta bisericii din tabloul votiv: ,,Zugrăvitu-s-au această sfîntă şi dumnezăiască biserică şi s-ait / în văiif cu toată osîrdiia şi cheltuiala dumnealor cocoana Elenca / slugeriasa şi dumn(eaei) cocoana Mariia Pleşoianca, spre a să pomeni / de toţi preoţi(i) ce vor sluji într-acest sf(în)t lăcaşi. Şi s-au /făcut acest meremef în zilele preaînălţatului nostru /domn Gheorghie Dumitru voevod, la anul 1845 maiu 25.".

În tabloul votiv dispus pe registrul inferior al pronaosului, sunt reprezentaţi, pe peretele vestic: jupan Şărban şi jupaniţa Păuna (latura sudică), jupan Pârvu şi jupaniţa Marica (latura nordică).

Macheta bisericii, fidel concepută, cu detalii de parament şi feronerie, este susţinută, într-un ştergar, de către Şerban şi Pârvu, ctitorii principali. O inscripţie pictată pe un rotul plasat sub macheta bisericii consemnează lucrările de reparare şi zugrăvire efectuate în anul 1845.

Pomelnicul pictat cu litere albe în proscomidiar, în care sunt menţionaţi: „Radu erei, Stanca er(e)iţa, / Voicu, Petre, / Mariia, Sanfira" constituie o probă elocventă pentru atribuirea picturii murale renumitului zugrav Voicu din Piteşti, inclus în pomelnic alături de preotul bisericii.

Intervenţii importante asupra locaşului de cult au fost efectuate în anii: 1946; 1969-1972 (învelirea cu şindrilă, protejarea turlei cu scânduri de brad); 1970 (electrificarea monumentului).

Conform «Anuarului Eparhiei Argeş», în anul 1940, parohia „Găvana" din care făcea parte, ca filie. Biserica Meculeşti, era constituită din 469 de familii cu 1694 suflete.

fnyc, pbyg

salp, colt