Mai demult, in acest loc exista Fabrica de bere. Acum au mai ramas doar resturile ei, odata cu amintirile frumoase din copilarie cand bunicul meu imi povestea cum a ajuns el director la fabrica pe vremea comunistilor. Evident comunistii nu acceptau ca un om cu ceva bani sa fie director pe nicaieri. Numai ca atunci cand s-au dus in locul unde traia bunicul meu, acolo au mai gasit o familie cu acelasi nume care traiau intr-un cort si abia aveau ce manca... Asa ca au plecat informatorii fericiti si au raportat: "Domnul director de la fabrica de bere e sarac lipit pamantului". Si asa a ramas bunicul meu in fruntea fabricii...

În anii Primului Război Mondial, fabrica de bere piteşteană producea peste 55.000 de litri de bere anual, mare parte din această cantitate fiind destinată militarilor, restul ajungând În berăriile din oraş. Prima fabrică de bere românească a fost Înfiinţată la Timişoara, În anul 1718. Prima fabrică de bere din Bucureşti s-a construit În 1809, iar la Cluj, În 1878. Deşi Piteştiul nu mai are acum nicio fabrică de bere În funcţiune, tradiţia producerii acestei băuturi este una cât se poate de veche şi În zona noastră, datând din jurul anului 1905, adică acum aproape 100 de ani.

Primele documente oficiale, aflate la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului, arată că, În 1917, fabrica de bere din Piteşti funcţiona sub numele de „Schwartz”. Fabrica producea pentru consumul publicului larg, dar o parte din cantitatea de băuturi produsă În acel timp, anii 1917-1919, mergea şi către armată. De asemenea, o parte din producţie era „tain”, adică rezervă.

Conform jurnalului de producţie al fabricii, berea Schwartz de la Piteşti era produsă din slad - adică malţ - şi hamei. Potrivit Înregistrărilor contabile, la data de 24 aprilie 1917 soldul producţiei – cantitatea de bere din depozit - era de 12.941 de litri, iar la sfârşitul lunii iulie, la rubrica „băuturi fabricate” este trecută cantitatea de 9.350 de litri, obţinuţi din 2.600 de kilograme de malţ şi 43 de kilograme de hamei. La data respectivă, fabrica avea şi un stoc de 15.500 de litri. În ce priveşte armata, În luna martie 1918, spre exemplu, cantitatea livrată era de 9.325 de litri.

„Ţapul de bere” Îşi trage numele de la renumitul berar german Bock

Pe ultima filă a dosarului Fabricii de Bere Schwartz din Piteşti este trecut şi un proces- verbal al unui control efectuat pe 31 martie 1918 de un reprezentant al Administraţiei Financiare, din care reiese că, cercetând contabilitatea, depozitele de materiale şi producţia, s-a constatat că socotelile se potrivesc şi că fabrica şi-a achitat toate datoriile. Astfel, potrivit raportului, Între 24 aprilie 1917 şi 31 martie 1918, respectiva fabrică a produs 55.750 de litri de bere, din care a fost vândută şi taxată o cantitate de 3.000 de litri, iar tainul, adică rezerva, a fost de 2.100 de litri.

Pentru cei 3.000 de litri vânduţi s-au plătit şi taxe către stat, În valoare de 523 de lei, dintre care 150 reprezenta un aşa - numit „fond comercial”. Dată fiind influenţa germană În acest domeniu Începând cu numele fabricii piteştene, „Schwartz”, s-au adoptat repede şi celelalte denumiri nemţeşti. Celebrul „ţap” Îşi trage numele de la renumitul berar german Bock - „ţap” În germană - iar „halba”, măsura comună până atunci În vânzarea berii, Îşi trage numele din nemţescul „haber liter” adică jumătate de litru. Dacă după naţionalizarea din 1948 fabrica Îşi schimbă denumirea În „Fabrica de Bere Piteşti”, iar numele de „Schwartz” este Înlocuit cu „Bere de Piteşti”, după 1990 se trage cortina peste o tradiţie veche de 100 de ani.

tb ebhaq naq ebhaq

go round and round